Pentru pacienții cu hemodializați cronic, menținerea unui nivel optim al fosforului în sânge este esențială. Un nivel crescut al fosforului poate duce în timp la:
- afectarea vaselor de sânge
- probleme cardiace
- fragilizarea oaselor
- mâncărimi persistente și disconfort
În cadrul cercetării doctorale desfășurată de dr Andra Balcangiu-Stroescu, au fost analizați trei factori importanți care influențează nivelul seric al fosforului: alimentația, activitatea fizică și boala care a dus la apariția bolii cornice de rinichi.
1. Ce mănâncă, de fapt, pacienții în dializă?
Pentru a înțelege mai bine obiceiurile alimentare, au fost analizate tiparele de consum ale pacienților hemodializați și au fost comparate cu recomandările din „piramida fosforului” — un model care arată ce alimente trebuie limitate și care pot fi consumate mai sigur.
Rezultatul?
Au fost descoperite diferențe clare între:
- ceea ce recomandăm din punct de vedere medical
- ceea ce ajunge, în realitate, în farfurie
De multe ori, alimentele bogate în fosfor sunt consumate fără ca pacientul să știe că pot crește valorile analizelor. Aici intervine rolul educației nutriționale personalizate.
Controlul fosforului nu înseamnă „interdicții dure”, ci înțelegerea alegerilor corecte.
2. Poate mișcarea să influențeze fosforul?
Da. Și mai mult decât ne-am fi așteptat.
În cadrul studiului efectuat, pacienții care au asociat dieta controlată cu activitate fizică adaptată nivelului de toleranță (mers regulat, exerciții ușoare, mișcare constantă) au prezentat valori mai bune ale fosforului.
Mișcarea ajută la:
- îmbunătățirea metabolismului
- utilizarea mai eficientă a nutrienților
- echilibrarea unor parametri metabolici importanți
Chiar și activitatea fizică moderată, adaptată fiecărui pacient, poate face diferența.
3. Contează dacă pacientul are diabet?
Un alt aspect important analizat a fost influența bolii care a dus la boala cronică de rinichi.
S-a observat că după 6 luni de dietă strict controlată:
- pacienții cu diabet au avut în general valori mai mari ale fosforului comparativ cu cei fără diabet
- răspunsul la dietă diferă în funcție de cauza bolii renale
Asta înseamnă că nu există o singură soluție universală.
Fiecare pacient are un profil metabolic diferit și necesită o abordare personalizată.
Ce înseamnă toate acestea pentru tine, ca pacient?
Controlul fosforului nu depinde doar de:
- pastilele care leagă fosforul
- ședințele de dializă
Ci și de:
- ce alegi să mănânci
- cât de constant te miști
- dacă ai sau nu diabet
Abordarea corectă este una integrată: dietă adaptată, mișcare regulată, monitorizare atentă și colaborare strânsă cu medicul curant.
Pacientul hemodializat nu trebuie să trăiască permanent cu restricții și frustrare.
Cu informație corectă și susținere medicală, echilibrul este posibil.
Fosforul poate fi ținut sub control — dar nu printr-o singură măsură, ci printr-o strategie personalizată.