Nu folosești SPF toamna și iarna? De ce protecția solară nu ține cont de anotimp

Radiațiile ultraviolete se împart în două categorii principale relevante pentru piele: UVA și UVB.

Radiațiile UVB sunt responsabile în principal de eritemul solar (înroșirea pielii după expunerea prelungită la soare) și joacă un rol important în carcinogeneza cutanată. Intensitatea lor variază semnificativ în funcție de anotimp, fiind mai ridicată vara și mai redusă iarna.

Radiațiile UVA pătrund mai profund în piele și contribuie la degradarea fibrelor de colagen și elastină, fotoîmbătrânire, apariția ridurilor și tulburările de pigmentare. Spre deosebire de UVB, intensitatea UVA variază mai puțin de-a lungul anului.

Mai mult, radiațiile UVA pot traversa geamurile obișnuite, ceea ce înseamnă că expunerea poate continua și atunci când petrecem mult timp în apropierea unei ferestre.

Prin urmare, chiar dacă riscul de arsură solară este mai redus iarna, expunerea la radiații ultraviolete nu dispare complet.

Un indicator util pentru a decide când avem nevoie de protecție solară este indicele UV (UVI). Acesta estimează intensitatea radiațiilor ultraviolete și potențialul lor de a produce efecte nocive asupra pielii.

Recomandările Organizației Mondiale a Sănătății sunt următoarele:

UVI 0–2: riscul de expunere este redus, iar în condiții obișnuite nu sunt necesare măsuri suplimentare de protecție solară pentru majoritatea persoanelor.

UVI 3–7: este recomandată protecția solară, în special în intervalul din jurul amiezii.

UVI 8 sau mai mare: este necesară protecție suplimentară, inclusiv evitarea expunerii în intervalele cu radiație intensă.

În România, indicele UV scade considerabil în lunile de iarnă, astfel că aplicarea zilnică a SPF nu este obligatorie în absolut toate situațiile.

Totuși, există câteva excepții importante:

1. Persoanele care petrec mult timp în aer liber. 2. Persoanele care practică sporturi de iarnă sau merg la munte, unde altitudinea și reflexia radiațiilor pe zăpadă cresc expunerea. 3. Persoanele cu melasmă, hiperpigmentări sau alte afecțiuni agravate de lumină. 4. Pacienții aflați sub tratamente dermatologice care necesită fotoprotecție, în funcție de substanța utilizată și indicația medicală.

Este important să verificăm indicele UV local, nu să ne orientăm exclusiv după temperatura de afară sau aspectul cerului.

Atunci când este necesară fotoprotecția, recomandarea este să alegem un produs cu:

• SPF 30–50+: oferă protecție împotriva radiațiilor UVB. • Protecție UVA: verifică prezența simbolului UVA încercuit pe ambalaj, care indică respectarea standardului european pentru protecția UVA. • Spectru larg de protecție: produsul trebuie să protejeze atât împotriva radiațiilor UVA, cât și UVB.

Pentru a obține protecția indicată pe ambalaj, este important să aplicăm o cantitate suficientă de produs, aproximativ 2 mg/cm² de piele. Sau, mai simplu, folosim „Regula celor 2 degete": aplicăm o linie de SPF pe întreaga lungime a degetului arătător, cât și a celui mijlociu. Aceasta este cantitatea recomandată pentru utilizarea la nivelui feței.

În cazul expunerii prelungite în aer liber, crema trebuie reaplicată aproximativ la fiecare două ore și după transpirație abundentă, înot sau ștergerea pielii.

În plus, fotoprotecția nu se rezumă la aplicarea cremei. Pălăriile, ochelarii de soare, îmbrăcămintea adecvată și evitarea expunerii în perioadele cu indice UV ridicat completează protecția pielii.

Un aspect important: dacă petreci cea mai mare parte a zilei în interior, nu ai o expunere relevantă la exterior, iar indicele UV este scăzut, aplicarea SPF nu trebuie privită ca o obligație universală.