Căderea părului la femei: cauze, diagnostic și opțiuni de tratament

Principalele două cauze ale căderii părului la femei sunt efluviul telogen și alopecia de tip feminin.

Efluviul telogen

Efluviul telogen este caracterizat printr-o creștere a numărului de fire care intră prematur în faza telogenă a ciclului folicular, urmată de o cădere difuză a părului.

Poate apărea la câteva luni după un factor declanșator precum: - febră sau o infecție importantă; - intervenții chirurgicale; - naștere; - stres fiziologic important; - scădere ponderală rapidă sau aport caloric insuficient; - anumite medicamente; - deficit de fier sau alte tulburări nutriționale, atunci când acestea sunt prezente.

Un element caracteristic este apariția relativ bruscă a unei căderi difuze, fără o zonă clar delimitată de chelie. În multe cazuri, densitatea părului se poate recupera după corectarea factorului declanșator, însă procesul este lent, deoarece ciclul folicular se desfășoară pe parcursul mai multor luni.

Alopecia de tip feminin

Alopecia de tip feminin, cunoscută și sub denumirea de alopecie androgenetică feminină, este o afecțiune progresivă în care foliculii susceptibili produc fire din ce în ce mai subțiri și mai scurte, printr-un proces de miniaturizare foliculară.

Manifestarea tipică este:

- lărgirea progresivă a cărării centrale; - diminuarea densității părului în regiunea fronto-parietală; - subțierea firelor; - uneori, reducerea densității generale a scalpului.

Afecțiunea are o componentă genetică importantă și poate fi influențată de factori hormonali. Nu este obligatoriu ca o femeie cu alopecie de tip feminin să aibă niveluri crescute de androgeni. Atunci când există însă hirsutism, acnee cu debut recent, cicluri menstruale neregulate sau alte semne de hiperandrogenism, poate fi indicată evaluarea endocrinologică.

Alte cauze

Nu orice cădere difuză este efluviu telogen sau alopecie de tip feminin. În funcție de manifestări, dermatologul poate lua în calcul și alopecia areată, afecțiuni ale tiroidei, deficitul de fier, efecte medicamentoase, tricotilomania sau diferite forme de alopecie cicatricială.

Prezența eritemului, descuamării importante, durerii, senzației de arsură, pruritului intens, pustulelor sau a unor zone în care orificiile foliculare par să dispară poate orienta către o afecțiune inflamatorie a scalpului și necesită evaluare dermatologică. Diagnosticul precoce este important în special în alopeciile cicatriciale, deoarece distrugerea foliculului poate fi permanentă.

Diagnosticul începe cu o anamneză atentă. Dermatologul va urmări momentul debutului, viteza de progresie și distribuția pierderii părului și va întreba despre evenimentele din lunile precedente: boli febrile, intervenții chirurgicale, naștere, modificări importante ale greutății, diete restrictive, medicamente sau schimbări hormonale.

Examinarea scalpului poate oferi informații esențiale. Tricoscopia permite evaluarea directă a firelor și a structurilor scalpului și poate evidenția, de exemplu, variabilitatea diametrului firelor caracteristică miniaturizării din alopecia de tip feminin sau modificări sugestive pentru alte afecțiuni.

Analizele de laborator nu sunt identice pentru toate pacientele. Ele se recomandă în funcție de istoricul medical și de examenul clinic. În cazul unei căderi difuze fără o cauză evidentă pot fi investigate, printre altele, statusul fierului și funcția tiroidiană; dacă există semne de hiperandrogenism, investigațiile hormonale pot deveni relevante.

În situații selecționate, atunci când diagnosticul nu poate fi stabilit clinic și tricoscopic sau există suspiciunea unei alopecii cicatriciale ori inflamatorii, poate fi necesară biopsia de scalp.

Tratamentul depinde de cauza identificată.

În efluviul telogen, primul obiectiv este identificarea și corectarea factorului declanșator. De exemplu, dacă există o restricție calorică severă, o pierdere ponderală importantă sau un deficit documentat, acestea trebuie corectate. Nu este recomandată administrarea empirică de suplimente fără identificarea unei indicații medicale.

În alopecia de tip feminin, minoxidilul topic reprezintă tratamentul cu cele mai consistente dovezi și este recomandat frecvent ca terapie de primă linie. Efectul nu este imediat: evaluarea răspunsului necesită, de regulă, mai multe luni de tratament continuu. Poate apărea o creștere tranzitorie a căderii la începutul tratamentului, iar efectul obținut se menține atât timp cât tratamentul este continuat.

În funcție de pacientă, dermatologul poate lua în considerare și tratamente sistemice, precum spironolactona, sau alte terapii off-label, inclusiv doze mici de minoxidil oral. Alegerea acestora depinde de vârstă, statusul hormonal, comorbidități, medicație concomitentă și riscul de reacții adverse. Minoxidilul oral și terapiile antiandrogenice necesită evaluare medicală și nu sunt potrivite pentru toate pacientele.

Există și terapii adjuvante, precum PRP, microneedling sau dispozitivele cu lumină de intensitate redusă. Pentru acestea există date care sugerează un posibil beneficiu în anumite cazuri, însă nivelul dovezilor și protocoalele diferă, iar aceste proceduri nu ar trebui să înlocuiască tratamentul medical atunci când acesta este indicat.

Un principiu important este că tratamentul trebuie adaptat diagnosticului. Un tratament eficient pentru alopecia de tip feminin nu reprezintă automat tratamentul potrivit pentru efluviu telogen sau pentru o alopecie inflamatorie.