Retinoizii în îngrijirea pielii: ghid complet pentru pacienți

Retinoizii sunt compuși derivați din vitamina A sau analogi ai acesteia, care acționează prin intermediul receptorilor retinoidici și modifică expresia unor gene implicate în proliferarea și diferențierea celulară.

În dermatologie există mai multe molecule, cu proprietăți diferite.

Retinoidul este termenul care cuprinde toti derivații acestei clase.

Tretinoinul (acid retinoic) este forma acidă, activă, a vitaminei A și nu necesită conversie la nivel cutanat. Este unul dintre retinoizii topici cel mai bine studiați, atât pentru acnee, cât și pentru fotoîmbătrânire.

Adapalenul este un retinoid sintetic de generația a treia, utilizat în special în tratamentul acneei. Are proprietăți comedolitice și antiinflamatorii și este, în general, bine tolerat comparativ cu unele dintre celelalte retinoide topice.

Tazarotenul este un retinoid topic cu acțiune potentă, utilizat în special pentru acnee și anumite afecțiuni keratinizante, inclusiv psoriazis.

Retinolul și retinalul (retinaldehida) sunt forme întâlnite mai ales în produsele dermato-cosmetice. Ele trebuie transformate la nivel cutanat înainte de a ajunge la acid retinoic, forma biologic activă. În general, au o activitate mai redusă decât tretinoinul, dar pot fi mai ușor tolerate.

Isotretinoina este un medicament puternic, cu administrare orală, prescris pentru tratamentul formelor severe de acnee (cum ar fi acneea nodulară sau conglobată), refractare la tratamentele topice.

Este important, așadar, să nu folosim termenii „retinol”, „retinal”, „retinoid” și „tretinoin” ca și cum ar fi sinonime. Fac parte din aceeași familie, dar nu sunt echivalente ca structură, potență, indicații sau statut medicamentos.

De la acnee la ridurile fine - ce ne arată studiile

Acneea vulgară. Eficiența retinoizilor topici în acneea vulgară este documentată extensiv: reduc comedoanele existente, previn formarea altora noi și au efect antiinflamator moderat, fiind recomandați ca terapie de primă linie sau de întreținere în majoritatea ghidurilor de practică.

Fotoîmbătrânire. În fotoîmbătrânire, studii clasice controlate placebo au demonstrat că tretinoinul topic aplicat pe termen lung ameliorează vizibil ridurile fine, neregularitățile de pigmentare și aspectul general al texturii cutanate, prin stimularea sintezei de colagen dermic și reorganizarea fibrelor elastice dezorganizate.

Dincolo de acnee și îmbătrânire, retinoizii mai au dovezi consistente în ameliorarea hiperpigmentării postinflamatorii și în îmbunătățirea texturii pielii cu pori dilatați. Este important de subliniat pentru pacienți că rezultatele vizibile necesită timp, de regulă 8-12 săptămâni de utilizare consecventă pentru acnee și câteva luni pentru efectele antiaging, spre deosebire de promisiunile de „rezultate instant" întâlnite frecvent în marketing.

Reacția adversă cea mai frecventă — eritem, descuamare fină, senzație de usturime — poartă numele de „retinizare" și apare de obicei în primele 2-4 săptămâni, fiind o consecință directă a accelerării turnover-ului celular. Nu este un semn de alergie, ci un răspuns adaptativ tranzitoriu, care se remite pe măsură ce bariera cutanată se ajustează la noul ritm de reînnoire.

Abordarea recomandată pentru minimizarea disconfortului include: folosirea unei cantități mici (mărimea unui bob de mazăre pentru întreaga față), introducerea graduală (2-3 aplicări pe săptămână în primele săptămâni, cu creștere treptată a frecvenței), aplicarea pe piele complet uscată (reduce penetrarea și, implicit, iritația) și integrarea unui hidratant emolient, aplicat fie înainte, fie după retinoid, pentru susținerea barierei cutanate. La fel de important: fotoprotecția cu SPF minim 30 este necesară zilnic, deoarece pielea tratată cu retinoizi devine temporar mai sensibilă la radiația UV, iar lipsa protecției poate anula parțial beneficiile antiaging obținute.

Retinoizii și sarcina

Există o diferență importantă între retinoizii topici și retinoizii sistemici.

Retinoizii sistemici, în special isotretinoina, au un risc teratogen bine stabilit și sunt contraindicați în sarcină. Pentru retinoizii topici, absorbția sistemică este mult mai redusă, iar datele observaționale disponibile nu au demonstrat o creștere clară a riscului de malformații. Cu toate acestea, din cauza datelor limitate și a existenței unor alternative terapeutice, utilizarea retinoizilor topici este în continuare recomandată a fi evitată în timpul sarcinii.

Prin urmare, dacă o pacientă descoperă că este însărcinată în timp ce utilizează un retinoid topic, tratamentul trebuie întrerupt și situația discutată cu medicul, fără a presupune automat că expunerea accidentală a produs un efect fetal.