Unde se injectează corect insulina? Ghid practic pentru alegerea și rotația zonelor

Zonele recomandate sunt cele care permit administrarea în stratul de grăsime aflat imediat sub piele: abdomenul, coapsele, fesele și partea posterioară a brațelor. Grosimea țesutului subcutanat diferă între persoane și între regiunile corpului, de aceea alegerea zonei trebuie adaptată constituției individuale.

Abdomenul oferă o suprafață mare pentru rotație. Se poate utiliza zona dintre coaste și partea inferioară a abdomenului, inclusiv părțile laterale, evitând regiunea imediat apropiată de ombilic. Ca regulă practică, se recomandă păstrarea unei distanțe de aproximativ 5 cm față de buric.

Coapsa nu înseamnă întreaga suprafață a piciorului. Zona potrivită este porțiunea antero-laterală sau laterală, în special treimea superioară și mijlocie a coapsei. Se evită partea internă, regiunea foarte apropiată de pliul inghinal și zona din jurul genunchiului. Injecția trebuie realizată acolo unde există suficient țesut subcutanat, nu direct într-o zonă foarte musculară.

Brațul poate fi utilizat în treimea mijlocie a feței posterioare sau postero-laterale a brațului superior. Autoadministrarea poate fi mai dificilă, deoarece poziționarea penului și realizarea corectă a pliului cutanat nu sunt întotdeauna ușoare. Fesele pot fi folosite în porțiunea superioară și externă sau postero-laterală, inclusiv spre flancuri.

Acul de 4 mm este recomandat pentru majoritatea copiilor și adulților, indiferent de greutate, deoarece permite pătrunderea în țesutul subcutanat și reduce riscul unei injecții intramusculare. Penul se ține perpendicular pe suprafața pielii, la un unghi de 90°.

În general, adulții nu au nevoie să formeze un pliu cutanat atunci când folosesc un ac de 4 mm. Pliul poate fi necesar la copiii mici, la persoanele foarte slabe, la lungimi mai mari ale acului (6 sau 8 mm) sau atunci când distanța dintre piele și mușchi este redusă. Tehnica trebuie demonstrată individual de medic sau asistent, mai ales dacă se folosesc ace mai lungi.

După introducerea acului, butonul penului se apasă complet, iar acul se menține sub piele aproximativ 10 secunde înainte de retragere. Această pauză reduce riscul ca o parte din insulină să se scurgă la suprafața pielii. Acul trebuie schimbat după fiecare administrare și eliminat într-un recipient destinat obiectelor tăietoare-înțepătoare.

Pielea trebuie verificată înaintea fiecărei injecții. Nu se injectează în zone inflamate, infectate, ulcerate, umflate, dureroase sau cu echimoze. Este preferabilă evitarea cicatricilor și a vergeturilor proeminente, iar administrarea prin haine nu este recomandată, deoarece pielea nu poate fi inspectată corect.

Injectarea repetată în același loc poate produce lipohipertrofie. Aceasta poate fi vizibilă ca o umflătură moale sau poate fi simțită la palpare ca o zonă mai densă, îngroșată ori „cauciucată”. Uneori pacienții preferă aceste locuri deoarece injecția doare mai puțin, dar absorbția insulinei poate deveni imprevizibilă, cu variații glicemice și episoade inexplicabile de hipoglicemie sau hiperglicemie.

Rotația nu înseamnă alegerea aleatorie a unei alte regiuni la fiecare doză. O metodă simplă este împărțirea abdomenului în cadrane, iar a coapselor, brațelor sau feselor în jumătăți. Se utilizează o zonă timp de aproximativ o săptămână, deplasând fiecare injecție cu cel puțin 1 cm față de cea anterioară, apoi se trece sistematic la zona următoare.

Locurile de injectare trebuie privite și palpate periodic. Dacă este identificată o zonă suspectă de lipohipertrofie, insulina nu mai trebuie administrată acolo. Trecerea de la țesutul modificat la unul sănătos poate crește absorbția insulinei și poate favoriza hipoglicemia, de aceea glicemiile trebuie monitorizate mai atent, iar dozele nu trebuie modificate fără recomandarea echipei medicale.

Mișcarea poate influența absorbția dintr-un membru. De exemplu, injectarea în coapsă înaintea unei activități fizice intense care solicită picioarele poate face efectul insulinei mai puțin predictibil. Alegerea locului trebuie corelată cu tipul de insulină, momentul administrării și activitatea planificată.